Este ultima mea conferinþã de presã în calitate de senator ºi de ºef al grupului parlamentar al PSD în Senatul României. Nu am intenþia sã fac acum ºi aici un bilanþ al acestui mandat. Dar am dorit sã spun o serie de lucruri acum, când se încheie un capitol din viaþa politicã a României. Nu ºtiu, ºi nimeni nu ºtie, dacã alegerile de la 30 noiembrie vor da un Parlament mai stabil, mai profesionist ºi mai responsabil.
Pânã acum partidele au reuºit, în ciuda unor eºecuri sau a inflamãrii unor confruntãri, altminteri fireºti în orice parlament, sã promoveze legile esenþiale, de care þara a avut nevoie în procesul de tranziþie economicã, pentru atingerea obiectivelor aderãrii la spaþiul euro - atlantic. Mulþi dintre cei care au asigurat continuitatea procesului de legiferare nu se vor mai regãsi în Senat ºi în Camera Deputaþilor. Acest lucru ar putea fi un mare handicap pentru viitorul parlament, într-un moment extrem de dificil pentru România.
Parlamentul este ºi trebuie sã rãmânã principala instituþie a democraþiei reprezentative. ªi trebuie sã se facã respectatã, sã rãspundã mai atent aºteptãrilor cetãþenilor.
Mandatul ultimilor patru ani a fost marcat de conflictul ºefului statului cu Executivul, dar ºi cu Parlamentul. Nu am de gând sã mã opresc acum asupra acestui conflict. Un lucru este clar: el îºi are originea în ignorarea rezultatelor votului popular din noiembrie 2004. Principala consecinþã a conflictului a fost abaterea atenþiei instituþiilor statului ºi a partidelor politice de la temele esenþiale ale interesului naþional ºi ale agendei publice, legate de dezvoltarea durabilã a României, de protecþia socialã, de integrarea europeanã.
Marele eºec al acestor ani îl reprezintã incapacitatea de a genera o strategie coerentã post-aderare, care sã ducã la folosirea oportunitãþilor ce decurg din statutul de þarã membrã a UE. În condiþii interne ºi externe cu mult mai dificile, inclusiv în planul confruntãrilor politice ºi ideologice, ºi pe fondul unei fragmentãri mai mari a spaþiului politic, lucru care fãcea extrem de problematicã obþinerea consensului, am reuºit, în anii 90, sã asigurãm conlucrarea forþelor politice ºi sprijinul lor pentru atingerea obiectivelor strategice ale României, în special pentru integrarea europeanã ºi euroatlanticã. Acest proces s-a încheiat în anii 2001-2004, prin aderarea la NATO ºi finalizarea negocierilor de aderare la UE.
Exemplul acelor ani nu a mai fost urmat ºi în perioada post-aderare, când ar fi fost chiar mai necesar, pentru cã problemele integrãrii europene sunt cu mult mai complicate ºi cer un efort mai concret ºi mai susþinut decât cel al îndeplinirii condiþiilor de aderare. Cel mai bun exemplu în susþinerea acestei afirmaþii îl reprezintã slaba capacitate de procesare ºi de accesare a fondurilor europene, România devenind dintr-o receptoare netã de fonduri europene, o contributoare la bugetul UE.
Mai mult, nu avem încã o dezbatere serioasã ºi cu atât mai puþin o strategie elaboratã privitoare la aderarea României la zona euro, adoptarea monedei unice presupunând îndeplinirea criteriilor de performanþã ale Tratatului de la Maastricht, de compatibilizare a economiei ºi societãþii româneºti cu economia UE ºi de creºtere a competitivitãþii economiei naþionale.
Totodatã România este practic absentã din procesul decizional la nivel regional, european ºi global. Aºa-zisa Axã Washington – Londra - Bucureºti s-a dovedit o frazã goalã, o formã lipsitã de orice fel de conþinut. Cooperarea regionalã la Marea Neagrã bate pasul pe loc, iar relaþiile cu vecinii nu sunt puse suficient în valoare. Nu avem iniþiative în plan internaþional, nu avem vizibilitate, suntem permanent în defensivã.
Sper sincer ca dupã aceste alegeri lucrurile sã se schimbe, iar diplomaþia parlamentarã sã fie mai activã ºi mai vizibilã.
Urmãtorii patru ani vor fi dominaþi de imperativul gestionãrii actualei crize economice, care nu este decât la început, ºi apoi a procesului de relansare a creºterii economice, care, de data asta trebuie sã aducã ºi dezvoltare, nu ca în ultimii patru ani, când rezultatul creºterii economice a fost mai ales un nivel fãrã precedent al polarizãrii sociale.
Veºtile proaste din economie sunt tot mai frecvente: scãderi de comenzi în industrie ºi servicii, ºomaj tehnic la întreprinderi foarte importante, o scãdere evidentã a consumului, semne despre scumpirea creditelor în lei ºi despre condiþii prohibitive pentru creditele în valutã, perspective de scumpiri la utilitãþi începând cu anul viitor, precum ºi disponibilizãri tot mai numeroase. Statutul românilor plecaþi la muncã în strãinãtate este tot mai incert. Aceste semnale genereazã dezorientare ºi neîncredere din partea populaþiei, precum ºi incertitudine cu privire la viitorul imediat.
Este un moment greu, fãrã precedent pentru cei mai mulþi dintre români, care ne anunþã cã vor veni vremuri dificile pentru întreaga societate. Vremuri în care cel mai greu loviþi vor fi oamenii care depind de salariu sau de pensie, ºi pentru care consecinþele crizei reprezintã ameninþãri serioase la adresa nivelului de trai.
Pentru gestionarea crizei economice este nevoie de stabilitate politicã ºi socialã, de bunã guvernare ºi de un consens al forþelor politice asupra unei strategii economice coerente ºi realiste de depãºire a crizei.
Acum vedem mai bine care sunt slãbiciunile structurale ale economiei, efectele înlocuirii producþiei interne cu importurile. Re-industrializarea României pe baze moderne ºi eficiente devine o urgenþã. Altminteri, banii pe care îi vom investi în construcþia de infrastructuri se vor transforma în deficit extern ºi în datorie publicã.
Din pãcate actuala campanie electoralã, fragmentatã ºi inconsistentã, plinã de confuzie ºi de teme marginale, paraziteazã orice efort de definire a unei strategii coerente care sã se adreseze cauzelor crizei. Cele mai multe dintre mãsurile anunþate sunt de uz electoral, ºi nu rezistã la o analizã serioasã.
Ca politicieni, trebuie sã avem ca prioritate absolutã adoptarea rapidã a unei strategii naþionale unitare, care sã stea la baza protejãrii populaþiei ºi a economiei de efectele negative ale crizei.
Fac un apel la toþi înalþii demnitari ai statului român, precum ºi la liderii partidelor politice, sã dea dovadã de responsabilitate ºi solidaritate. Trebuie sã fie lãsate deoparte temele parazite, care nu au legãturã cu realitãþile României, cu nevoile ºi cu aºteptãrile celor care vãd, în aceste zile, cã le este pus în pericol locul de muncã.
Criza economicã din prezent poate fi combãtutã. Dar, pentru aceasta, trebuie stabilite de la bun început câteva principii clare. Iar principala prioritate trebuie sã fie aceea de a pune pe primul plan oamenii ºi soluþiile de protejare a acestora. Salariile ºi pensiile, economiile din bãnci, siguranþa locului de muncã, garanþia accesului la serviciile publice de bazã - toate acestea nu trebuie sã fie periclitate de soluþiile pe care le gândim în perspectivã. Dacã protejãm, în primul rând, oamenii, vor fi apoi protejate, pe rând, ºi afacerile, dar ºi economia în ansamblu.
Cu precãdere, trebuie sã fim atenþi la cei din mediul rural ºi la cei din zonele sãrace. Modernizarea agriculturii ºi creºterea producþiei de alimente ºi de alte produse agricole pot deveni o ºansã pentru România, ca ºi valorificarea potenþialului turistic al þãrii, inclusiv pe acela din mediul rural. Dunãrea ºi Carpaþii trebuie sã devinã axele unor proiecte strategice de dezvoltare a þãrii.
România a mai trecut prin perioade complicate, iar singura cale de a asigura un nivel de normalitate în relaþiile sociale este aceea de a lupta constant pentru reducerea polarizãrii sociale, pentru echitate ºi justiþie socialã.
Oamenii care muncesc sunt cei care vor scoate România din crizã. Dar ei trebuie ajutaþi în prezent. ªi nu pot fi ajutaþi decât de un stat puternic. Statul actual este slãbit de patru ani de crize politice ºi de lupte pentru putere. Iar dacã politicienii vor continua scandalurile de pânã acum ºi climatul de instabilitate, oamenii din toatã þara vor avea de suferit.
Ca oameni politici, avem obligaþia sã analizãm cu toatã atenþia slãbiciunile de care a dat ºi dã dovadã statul român. Este un stat care, în prezent, nu are capacitatea ºi mijloacele necesare pentru a veni în ajutorul cetãþenilor sãi.
România are nevoie, în aceste momente excepþionale, de stabilitate. La putere trebuie sã vinã un guvern capabil sã asigure întãrirea statului ºi sã impunã politici mai generoase de protecþie socialã. Statul trebuie sã devinã un actor implicat în societate ºi în economie. El poate proteja cetãþenii care, în prezent, se simt uitaþi ºi sunt dezorientaþi, sunt cuprinºi de temeri în faþa unei situaþii cu care nu s-au mai întâlnit. El poate oferi economiei un impuls, prin investiþii în infrastructurã, în sistemul de educaþie ºi de sãnãtate ºi, foarte important, în dezvoltarea mediului rural. Dacã actualele semnale de crizã economicã nu vor gãsi în viitorul guvern un rãspuns eficient, efectele sociale vor fi majore.
Aceastã crizã poate fi învinsã doar dacã dupã alegeri nu vor fi rãzboaie politice permanente. Din nefericire, vãd cã lipsa de responsabilitate a politicienilor de la putere este extinsã la toate nivelurile. Criteriul esenþial de rezolvare a tensiunilor dintre instituþiile statului este respectarea Constituþiei în litera ºi spiritul ei.
Alegerile din 30 noiembrie vor fi decisive nu doar pentru modul în care va arãta viitorul Parlament pentru urmãtorii patru ani. Vor fi decisive ºi pentru modul în care se va pregãti þara noastrã sã înfrunte ºi sã depãºeascã efectele crizei economice. Semnalul pe care votul românilor îl va da este esenþial ºi el trebuie respectat.
Dacã acum clasa politicã nu trece examenul deplinei maturitãþi ºi nu-ºi asumã responsabilitãþile care îi revin, dacã în loc sã genereze soluþii, genereazã noi probleme, efectele asupra societãþii româneºti vor fi, inevitabil, negative.
Sper cã spusele mele vor fi bine înþelese. ªtiu ce eforturi uriaºe au fãcut românii, în condiþii dintre cele mai dificile, pentru a ajunge acolo unde suntem azi. Se vor împlini, în curând, 90 de ani de la Marea Unire, un act de voinþã naþionalã, împlinit ºi pãstrat de toþi cei care s-au simþit datori faþã de jertfele înaintaºilor. ªi tot în decembrie se vor împlini 19 ani de la Revoluþia din 1989, act fondator al României democratice ºi europene, pe care unii continuã sã o conteste ºi sã o denigreze, promovând acþiuni ºi proiecte contrare spiritului ºi programului Revoluþiei Române.
Este momentul unei noi uniri ºi solidaritãþi a celor care se simt responsabili faþã de moºtenirea trecutului ºi pentru asigurarea unui viitor mai bun, pentru a trece peste un moment dificil ºi pentru a pãstra ceea ce am cucerit cu jertfe în decembrie 1989: democraþia ºi libertatea, puse în slujba celor mulþi.
Am încredere în maturitatea cetãþenilor, în opþiunea lor, exprimatã prin votul pe care îl vor da la 30 noiembrie, ca ºi în responsabilitatea faþã de þarã ºi de cetãþeni a celor care vor fi investiþi cu încrederea alegãtorilor de a-i reprezenta cu demnitate în viitorul Parlament al þãrii.
