Preºedintele PSD, Mircea Geoanã, afirmã, într-un interviu acordat agenþiei MEDIAFAX, cã premierul Cãlin Popescu Tãriceanu este un accident, Theodor Stolojan este profund instabil politic ºi o propunere neserioasã ºi caracterizeazã drept “civilizate, dar reci” relaþiile sale cu Traian Bãsescu.

Geoanã susþine cã ambiþia sa este sã fie un prim-ministru chiar ºi mai bun decât Adrian Nãstase, pe care îl considerã, din punct de vedere al competenþelor executive, printre cei mai buni oameni din România.

În ceea ce priveºte candidatura lui Adrian Nãstase la Preºedinþie, liderul PSD spune cã acesta are o anumitã susþinere în baza partidului, dar cã decizia în privinþa candidatului formaþiunii va fi luatã de Congres, “undeva la începutul anului viitor”.

Referindu-se la intenþia sa de a ocupa postul de premier, Mircea Geoanã crede cã aceastã funcþie poate fi consideratã o treaptã cãtre cea de ºef al statului, argumentând cã, “în clipa în care ai mâncat ºi pâinea de prim-minstru”, poþi fi un preºedinte mai bun ºi mai echilibrat.

În opinia liderului social-democrat, în mod cert PSD va fi principalul partid din orice fel de majoritate ºi nu va accepta niciodatã “sã fie vioara a doua într-un guvern”.

Întrebat despre locuinþa RA-APPS pe care o ocupã, liderul social-democrat afirmã cã vrea sã stea în casa sa, pentru cã a stat “suficient de mult izmanã pe cãlãtor”.

Prezentãm integral interviul acordat MEDIAFAX de preºedintele PSD, Mircea Geoanã:

Reporter: De ce evitaþi un atac direct la Cãlin Popescu Tãriceanu ºi vã limitaþi la criticarea PNL sau a Guvernului?

Mircea Geoanã: Eu mã raportez critic la cei patru ani de guvernare de dreapta, aºa cã pentru mine domnul Tãriceanu reprezintã primul-ministru din ultimii patru ani de zile, indiferent de formula de guvernare. ªi, în mod firesc, ne raportãm critic atât la PNL, cât ºi la PDL, dar ºi la UDMR-ul etern la guvernare în România.

Eu cred cã relaþiile dintre oamenii politici într-o þarã democraticã trebuie sã fie civilizate, chiar dacã sunt reci, aºa cum este ºi relaþia mea ºi cu domnul Tãriceanu, ºi cu domnul Stolojan. Cred cã un tip de campanie în care sã nu se împroaºte invective, dar sã se vorbeascã cu argumente ºi cu fapte despre ceea ce s-a guvernat, despre ceea ce s-a întâmplat în aceºti patru ani de zile sau despre ce vrem sã facem noi în urmãtorii patru ani de zile, este calea de urmat.

Domnul Tãriceanu, ºi este convingerea mea profundã, reprezintã un accident. A ajuns absolut accidental sã fie prim ministru în România, pe baza faimosului episod lacrimogen Bãsescu-Stolojan. A fost o soluþie precarã impusã de Traian Bãsescu ºi, printr-un complex de împrejurãri pe care l-a fructificat uneori abil, a reuºit sã supravieþuiascã pânã la final de mandat. Dar este clar cã sunt ultimele douã luni în care domnul Tãriceanu mai poate sã funcþioneze ca prim-ministru.

Este pur ºi simplu un prim-ministru conjunctural, de aceea ºi referirea mea la dânsul este mai degrabã legatã de faptul cã reprezintã ºi personificã împreunã cu domnul Bãsescu, aceastã putere de dreapta care guverneazã România de patru ani.

Rep. : Domnul Tãriceanu spune despre dumneavoastrã cã faceþi o politicã de tip Golden Blitz. Aºa este?

Mircea Geoanã: Nu ºtiu ce înseamnã politicã de Golden Blitz. Poate domnul Bãsescu sã-l întrebe, cã au fost colegi de alianþã împreunã. Ceea ce pot sã spun despre domnul Tãriceanu este cã, din pãcate ca ºi mulþi dintre liderii liberali, reduc România la Bucureºti ºi Bucureºtiul la Primãverii ºi la Cartierul Bãneasa, cel nou construit. Deci, chiar dacã au fost împinºi de PSD sã ia mãsuri sociale, prin creºterea pensiilor sau subvenþii în agriculturã sau creºterea procentului din PIB pentru educaþie sau sãnãtate, în sinea lor sunt tot niºte oameni care reprezintã vârful de lux al societãþii româneºti. Sunt oameni care niciodatã nu au avut o experienþã într-un spital obiºnuit, se opereazã la Viena sau în Franþa.

Deci acuza mea de fond la adresa lor este cã reprezintã o ideologie depãºitã. Neoliberalismul acesta agresiv pe care-l propovãduiesc, cu dispariþia statului din economie, nu mai este de actualitate de decenii în Europa ºi în America.

În al doilea rând, reprezintã un grup extrem de restrâns de elite oligarhice ºi de mare capital în România. Asta este opþiunea lor ideologicã.

Eu reprezint un alt segment ideologic ºi îl reprezint bine sau rãu, cu succes mai mult sau mai puþin: publicul cel larg ºi omul obiºnuit din România. Asta e diferenþa fundamentalã dintre noi ºi dânºii ºi, oricât de mult s-ar împãuna cu rezultate sociale, tot ce-a fost mai social în aceºti patru ani de guvernare a fost rezultatul presiunii PSD din Parlament.

Rep.: Dumneavoastrã, în calitate de candidat la funcþia de premier, între ceilalþi doi candidaþi anunþaþi pânã acum, aþi fãcut mai multe referiri critice la domnul Stolojan decât la domnul Tãriceanu...

Mircea Geoanã: Campania de-abia începe. Aºteptaþi discursul de la Congres ºi o sã vã placã.

Rep.: Îl percepeþi pe domnul Stolojan ca fiind, judecând ºi dupã ultimele sondaje, principalul dumneavoastrã contracandidat?

Mircea Geoanã: Eu îi vãd pe amândoi ca pe foºti prim-miniºtri ai României, pentru cã domnul Tãriceanu nu mai are decât douã luni de zile. Este complet nerealist ºi utopic sã crezi cã un partid de pe locul trei va da prim-ministrul. Indiferent de scorul pe care îl va face PNL, mai bun sau mai puþin bun, este un partid de locul trei ºi va rãmâne un partid de locul trei.

Domnul Stolojan este un prim-ministru din secolul douãzeci, de la începutul tranziþiei româneºti, este din alt serial. Cu toatã respectabilitatea pe care o are – ºi nu am reproºuri de naturã moralã sã-i fac – dar este un om despre care am crezut o perioadã de timp cã este un tehnocrat de stânga, este un om care astãzi criticã unde a lãudat ieri ºi mâine poate sã critice unde a lãudat astãzi.

ªi este un om profund instabil din punct de vedere politic. Pentru cã acelaºi domn Stolojan, în anul 2000 – las la o parte episoadele de sprijin pentru domnul Iliescu – în paralel discuta cu domnul Stoica (Valeriu – n.r.) sã accepte sã fie candidat de preºedinte pentru liberali ºi în acelaºi timp cu domnul Flutur, cu minipartidul pe care încerca sã-l facã, venea la PSD-ul de atunci încercând sã ni se alipeascã. Dupã aceea a fost liberal adevãrat. Acum este conservator popular. Deci, cineva care este atât de instabil din punct de vedere al preferinþelor în viaþã ºi reperelor, fãrã devotament faþã de o cauzã, faþã de o idee, faþã de o doctrinã, cred cã nu meritã comentat prea mult.

ªi în orice caz, nu va fi prim-ministru chiar în varianta pe care nu mi-o doresc sã ajungã sã fie, pentru cã este clar cã este pur ºi simplu un artificiu electoral din partea PDL. Pediºtii vechi nu-l doresc, Traian Bãsescu îl foloseºte încã o datã cum l-a mai folosit ºi în anul 2004 ºi este foarte greu sã vãd cum ar putea sã ajungã prim-ministru domnul Stolojan, în condiþiile în care ar trebui sã-l aibã ºi pe Traian Bãsescu ºef, ºi pe Emil Boc ºef, ºi pe Vasile Blaga, care va fi probabil ºeful parlamentarilor din PDL în Parlamentul viitor.

Pur ºi simplu este o propunere neserioasã din acest punct de vedere, pentru cã nu este sincerã.

Mãcar la noi (PSD ºi PNL – n.r.) sunt lideri de partide care îºi asumã în mod decis ºi în mod transparent responsabilitatea guvernãrii în cazul în care câºtigãm ºi facem majoritate, deci aici sunt lucruri care sunt mai aºezate ºi mai credibile.

Din punctul meu de vedere este o butaforie. Aceastã invenþie cu domnul Stolojan este o butaforie electoralã care n-are niciun fel de finalitate ºi niciun fel de credibilitate pentru urmãtorii patru ani.

Rep.: Sã vorbim ºi despre tema programului de guvernare înaintat de PSD. Care sunt punctele forte ale acestui program?

Mircea Geoanã: În primul rând, este vorba de un program care e fãcut pentru oameni ºi pentru categorii mai largi de cetãþeni, pentru cã frustrarea cea mai mare, pe care o avem cu toþii ºi care cred cã este resimþitã, cel puþin sociologic mãsuratã, de undeva de peste douã-trei mii de populaþia României este cã aceºti ani prelungiþi de creºtere economicã semnificativã nu se întorc din punct de vedere al calitãþii vieþii, puterii de cumpãrare, serviciilor publice, infrastructurilor ºi modernizãrii þãrii.

ªi aici este cea mai mare provocare pentru viitorul guvern. Cred cã un guvern social-democrat, care ºtie sã îmbine creºterea economicã cu mãsurile sociale, pentru cã am demonstrat cã nu suntem acea stângã demodatã pe care domnul Tãriceanu încearcã s-o prezinte ca fiind PSD.

În primul rând guvernarea noastrã va fi o guvernare pentru oameni ºi pentru segmentul mare de populaþie al acestei þãri. Acesta era principalul act al guvernãrii noastre ºi ceea ce ne propunem în programul nostru, fie cã e vorba de rãspândit accesul la educaþie la toþi cetãþenii României, de rãspândit accesul la sãnãtate la toþi cetãþenii României, de faptul cã nu putem sã acceptãm ca social-democraþi, ca un tânãr sã fie blestemat datoritã locului sau familiei în care s-a nãscut.

Aici este diferenþa fundamentalã dintr-un program social-democrat modern ºi progresist ºi unul de dreapta, mai ales cã este unul desuet ºi, uneori, pueril.

Iar a doua componentã importantã este pânã la urmã ºi profesionalismul oamenilor noºtri. Pentru cã uitaþi-vã cât de greu se chinuie sã cârpeascã câte un guvern. În ultimii patru ani de zile, aceiaºi oameni se rãsucesc dintr-o parte în alta ºi ajungi sã ai tot soiul de personaje, aproape comice, ca miniºtri în Guvernul României.

Chiar ºi preºedintele Bãsescu, în raportul despre starea naþiunii din Parlament, a recunoscut de fapt cã aceºti patru ani au fost ani irosiþi pentru România. Este de fapt un fel de autoasumare a unui eºec a unui guvern pe care dânsul l-a impus împotriva voinþei electoratului ºi este un eºec al proiectului de dreapta pe care alianþa, în forma sa iniþialã sau în forma sa redusã le-a propus României.

Deci avem foarte mulþi oameni competenþi, ceea este un mare avantaj, pentru cã oricât de bun ar fi proiectul de guvernare, oricât de multe resurse ai la dispoziþie, pentru cã dacã n-ai oameni care sã poatã executa programele de guvernare, sã aibã încãpãþânarea ºi profesionalismul sã le punã în aplicare, ele rãmân simple promisiuni electorale ºi simple broºuri de campanie. Sunt cele douã mari avantaje ale ofertei PSD.

Rep.: Ce va face Cabinetul Geoanã în privinþa cotei unice?

Mircea Geoanã: Avem în acest moment o dezbatere avansatã în partid ºi nu vã ascund faptul cã am dezbãtut-o cu tot ce înseamnã factor economic, mediu academic sau neguvernamental din România.

Eu unul cred cu tãrie cã trebuie sã existe o anumitã diferenþiere între cei care câºtigã mai mult ºi cei care câºtigã mai puþin. Este o chestiune de minimã decenþã în orice societate. Dar pentru cã existã ºi anumite avantaje legate de simplitatea sistemului, preferinþa noastrã astãzi este sã mergem cu o cotã regresivã. Sã pãstrãm o cotã de 16%, tocmai pentru a nu afecta clasa mijlocie care se naºte cu greu în România ºi sã venim cu 10% pentru cei cu venituri mai mici ºi cu 0% pentru cei cu venituri sub salariul minim pe economie, dar sã venim cu mãsuri de supraimpozitare pe averea afiºatã.

Sã încercãm sã luãm mãsuri de suprataxare împotriva celor care în mod evident au câºtiguri absolut deosebite.

Cred cã aceste mãsuri de suprataxare, de taxe excepþionale pentru venituri excepþionale ar putea sã fie aplicate ºi pentru marile companii de petrol ºi gaze, inclusiv în România. Petrom-ul a fãcut în aceºti ani profit extraordinar dintr-o conjuncturã care nu-i aparþine ca eficacitate. Romgaz la fel. Las deoparte faptul cã 20% din aceste companii extrem de rentabile au fost aruncate prosteºte în Fondul Proprietatea. Dacã Fondul Proprietatea ar fi fost listat astãzi la Bursã, ar fi pierdut de patru ori valoarea sa de piaþã, iar cei care ar fi trebuit sã fie despãgubiþi n-ar mai fi avut de unde. Noi am pãgubit de fapt în aceºti ani de zile, cu aceastã construcþie absolut butaforicã, bugetul de stat ºi veniturile statului român cu sume considerabile.

Mai am un subiect de preocupare, legat de ºubrezimea elementelor fundamentale macroeconomice ale þãrii. Nu vreau sã sune nici cã dau un semnal de panicã, dar cred cã argumentul folosit de actualii guvernanþi, anume cã economia româneascã ºi pieþele româneºti sunt subdezvoltate ºi cã nu pot fi afectate de criza financiarã din America, cu reverberaþii europene ºi globale, este pur ºi simplu o naivitate sau un exerciþiu de retoricã.

Nu putem sã uitãm cã 90% din bãncile din România sunt bãnci strãine, deci expunerea lor la ºocul bancar ºi financiar ºi al coloºilor de asigurãri din America este semnificativ. Sistemul bancar românesc este un sistem în care, dacã apare o crizã la banca-mamã, din vest, primul gest care este fãcut este extragerea lichiditãþilor din sucursalele de la periferia sistemului, pentru consolidarea activelor la centru.

Ideea cã suntem imuni la aceastã situaþie este greºitã. Aºa cum cred cã aceastã accentuare absolut dramaticã ºi periculoasã a deficitelor structurale, a balanþei comerciale, reaprinderea inflaþiei, reprezintã de fapt un foc mocnit sub situaþia general economicã a þãrii ºi de asta viitorul guvern va trebui sã fie capabil sã gestioneze ºi nevoia de creºtere evidentã a resurselor pentru mãsurile sociale, dar ºi o mai bunã chivernisire a banului public, o execuþie mult mai riguroasã a bugetelor ministerelor importante. În estimarea noastrã se poate obþine o economisire de cel puþin 1% din PIB în primii doi ani de zile de guvernare doar dintr-o mai bunã execuþie bugetarã, fãrã sã umblãm la taxe, fãrã sã umblãm la alte metode.

Pãrerea mea este cã trebuie sã învãþãm ºi din experimentul baltic sau exemplul þãrilor baltice, care a avut o creºtere economicã de 10%, un deficit de concurent de 15% ºi inflaþie de 10% pânã acum un an, iar acum, în câteva luni de zile, au ajuns la recesiune economicã în cazul Letoniei sau la stagnare economicã în cazul Lituaniei.

Sunt chestiuni în care trebuie sã se dea dovadã de prudenþã, indiferent de politician, indiferent de campanie, indiferent de promisiuni. Anii urmãtori nu vor fi uºori pentru cã, într-un fel, avem o guvernare pe datorie, iar liberalii, ºtiind cã nu mai prind guvernarea, cel puþin nu în poziþiile de astãzi, de lãfãialã în toate fotoliile puterii, îºi permit sã fie nepãsãtori faþã de riscurile pe termen mediu pentru economia româneascã.

Rep.: Cei 1.000 de kilometri de autostradã. De unde pânã unde-i faceþi? Pe ce tronsoane?

Mircea Geoanã: Pãi, în condiþiile în care nu avem decât 100 de kilometri ºi ceva de autostradã în toatã þara asta, iar în patru ani de zile nu s-au fãcut decât cinci kilometri, problema este nu atât de mult unde se fac, pentru cã România are nevoie la nivel optim, în urmãtorii ani, undeva spre 2.000 – 2.500 de kilometri de autostradã. Din punctul meu de vedere, problema nu este nici mãcar bugetarã, pentru cã, împreunã cu fondurile europene ºi cu parteneriatul public-privat, finanþarea acestor proiecte este posibilã.

Cred însã cã existã o problemã realã, anume forþa de muncã din sectorul construcþiilor, care este deficitarã în proporþie de peste 55%.

Deci, în mod obligatoriu trebuie terminat coridorul IV ºi se poate termina, nu e niciun fel de dificultate, este o nevoie exprimatã ºi de cei de la Ford, dar este ºi o nevoie economicã sã legãm Craiova de Piteºti, fie cu un drum expres, fie cu o autostradã de talie ceva mai modestã.

În mod clar, va fi nevoie sã investim semnificativ pe tronsonul între Braºov ºi Oradea prin Ardeal, este o autostradã absolut obligatorie, indiferent de discuþiile legate de Bechtel.

În mod cert, Moldova va avea nevoie de autostradã, de coridorul IX, care este vital pentru România, mai ales în condiþiile în care sperãm sã putem sã avem pe zona dintre Iaºi ºi Constanþa, inclusiv în zona Sulina, Brãila, Galaþi, poli de dezvoltare economicã foarte importanþi, la graniþa de est a vestului.

Deci, problema mea nu este dacã este nevoie, bani sunt. Singura mea problemã este capacitatea fizicã ºi forþa de muncã. ªi aici va trebui sã decidem dacã dorim sã facem un efort sã încurajãm românii care sunt la muncã în strãinãtate, în principal în construcþii, ºi evident elitele, medici, ingineri, cercetãtori, care acum sunt taximetriºti sau fac alte munci sub calificarea lor. Fie facem un efort sã-i aducem acasã ºi asta înseamnã salarii mai bune, condiþii mai bune pentru ei, fie importãm forþã de muncã, ceea ce cred cã este varianta mai proastã pentru România, pentru cã inserþia socialã a unor grupuri masive de cetãþeni din alte culturi, de pe alte continente, riscã sã fie costisitoare ºi poate chiar ºi periculoasã pe termen mediu.

Rep.: Strategia dumneavoastrã de comunicare implicã transmiterea cãtre electorat a faptului cã PSD a majorat pensiile, a devansat majorarea pensiilor ºi a impus mãsuri sociale care nu ar fi fost fãcute de Guvern fãrã presiunea PSD. Nu vã temeþi cã electoratul ar putea considera cã faceþi o treabã mai bunã în opoziþie, votând la alegeri în consecinþã?

Mircea Geoanã: Cred cã dimpotrivã. Cred cã omul obiºnuit spune: „Dacã ãºtia, din opoziþie, au izbutit sã facã lucrul acesta, gândeºte-te ce ar putea sã facã la guvernare dacã au ºi majoritate în Parlament”.

Cred cã am folosit foarte inteligent aceastã perioadã de slãbiciune a Guvernãrii dupã spargerea Alianþei. Au fost ºi costuri de imagine, uneori a fost un risc cã suntem asociaþi, iar asocierea cu o guvernare, mai ales de dreapta ºi una foarte ºubredã ºi mai ales neprofesionistã, reprezintã un risc de imagine. Dar din punct de vedere al efectului acþiunilor noastre politice în aceºti doi ani de opoziþie, cred cã au fost miºcãri politice absolut corecte din punctul nostru de vedere.

Dacã am putut sã forþãm un guvern de dreapta sã ia mãsuri de stânga, nu cred cã ar fi fost bine sã stãm pe tuºã ºi sã aºteptãm sã venim noi la guvernare. Dacã am putut sã profitãm de o situaþie deosebitã ºi paradoxalã, cu un guvern de douãzeci la sutã (în Parlament – n.r.), mãcar am reuºit sã remediem o parte din problemele sociale pentru pensionari, pentru agricultori, ºi sper ºi pentru profesori, pentru cã sper ca în câteva sãptãmâni sã determinãm Parlamentul sã adopte unele legi importante.

Aº menþiona ºi o altã lege foarte importantã, structuralã, care nu are imediat costuri de naturã bugetarã, cu privire la statutul pensionarilor de la CAP. Dincolo de partea de creºtere a pensiilor ºi de cele alocate în agriculturã, care intervine automat odatã cu creºterea generalã a pensiilor, am reglementat în aceastã lege statutul pensionarilor de la CAP, care vor fi integraþi într-un sistem public de pensii începând cu 2010. ªi oamenii aceºtia trebuie trataþi cu respect ºi trebuie aduºi, chiar dacã este puþin târziu, într-un sistem coerent ºi predictibil de pensii publice în România. Este o lege care reparã, chiar tardiv, o mare nedreptate care s-a fãcut acestor oameni. La fel, ºi legea cu grupa I ºi a II-a de muncã, chiar dacã a fost o lege la care ºi PD-ul a avut o contribuþie, e o lege necesarã.

Rep.: În ce relaþii sunteþi cu Traian Bãsescu?

Mircea Geoanã: Civilizate, dar reci.

Rep.: În ipoteza în care PSD câºtigã alegerile ºi preºedintele vã nominalizeazã premier, ce atitudine veþi adopta faþã de el?

Mircea Geoanã: Eu cred cã toatã lumea a avut ceva de învãþat din perioada aceasta de coabitare, prima coabitare din România, care a fost extrem de pãguboasã pentru þarã, lãsând la o parte orice dimensiune ideologicã. De aici ºi întrebãrile repetate despre nevoia de modificare a Constituþiei.

Noi, de fapt, acum am intrat în rodajul democratic în premierã cu prima coabitare din România ºi a fost extrem de durã, de limitare a terenului de influenþã al preºedintelui ºi al primului-ministru ºi al Parlamentului. Eu cred cã sistemul românesc ºi politicienii români au învãþat ceva din aceastã experienþã.

Vom mai avea coabitãri în România, cred cã vor fi mai degrabã regulã ºi nu excepþie, mai ales cã mandatul preºedintelui este de cinci ani, iar mandatul Parlamentului ºi al Guvernului este de patru ani. ªansele de a avea coabitãri, cu un preºedinte de o culoare, o majoritate de altã culoare, prim-ministru de altã culoare, sunt foarte mari.

Eu sunt un om care respect fundamental separarea puterilor în stat ºi un raport instituþional corect între puterile statului, între preºedinte ºi prim-ministru. Cred cã mai degrabã întrebarea este la domnul preºedinte Bãsescu, pentru cã va mai rãmâne un an de zile. În 2009 vom avea alegeri prezidenþiale, vom vedea, cred cã nu mai prinde un alt mandat, este altã discuþie, pentru la anul.

Dar în acel an care rãmâne, între o nouã guvernare ºi actualul preºedinte, cred cã va trebui cu toþii sã dãm dovadã de reþinere ºi sã arãtãm cã România poate sã funcþioneze chiar în condiþii de coabitare, mai ales cã noul context extern ºi intern este mult mai complicat.

Nu trebuie sã te iubeºti ca sã poþi sã funcþionezi corect într-un mecanism democratic. Sper ca domnul Bãsescu sã fi învãþat ceva ºi, într-un fel, faptul cã a avut astãzi (miercuri – n.r.) un discurs care s-a dorit ceva mai echilibrat decât acuzele vitriolice împotriva Parlamentului de acum un an sau doi, reprezintã poate ºi o lecþie pe care domnia sa a învãþat-o în aceºti patru ani, în care a fost perceput de opinia publicã drept principalul factor generator de instabilitate, ceartã ºi gâlceavã în politica româneascã.

Nu îi face bine nici dânsului, nu face bine nici României.

Cred cã vom fi condamnaþi sã lucrãm în condiþii corecte. Acolo unde sunt teme în care preºedintele României are un cuvânt de spus, el trebuie consultat ºi respectat. Acolo unde sunt probleme ale Guvernului, acesta trebuie sã decidã ºi sa fie respectat, ca find cel care genereazã politicile publice în statul român.

Rep.: Sã facem un exerciþiu de imaginaþie ºi sã considerãm cã Traian Bãsescu nu a învãþat aceastã lecþie a coabitãrii ºi nici nu ar vrea sã o înveþe ºi sã mergem pe urmãtoarea ipotezã: PSD câºtigã alegerile ºi Traian Bãsescu nu vã nominalizeazã pe dumneavoastrã ca premier. Urmãtorii paºi.

Mircea Geoanã: Aici lucrurile sunt douã condiþii cumulative, ca sã poþi sã fii sigur cã faci guvernarea: una este sã câºtigi alegerile ºi a doua sã ai o majoritate. Sunt douã condiþii cumulative. Probabil cã vom ajunge undeva spre 40% locuri redistribuite în Parlament, în condiþiile în care vor fi doar patru partide care astãzi par sã intre în Parlamentul României. De aici, orice variantã de formare a unei majoritãþi este deschisã PSD-ului.

Construirea unei majoritãþi este a doua condiþie. Dacã câºtigãm alegerile ºi avem majoritatea fãcutã, este imposibil, din punct de vedere politic, din punctul de vedere al opiniei publice, dar ºi al propriilor sale interese în 2009 ale domnului Bãsescu, sã refuze o realitate care consfinþeºte voinþa poporului român ºi al electoratului român.

În al doilea rând, Parlamentul ales pe sistem uninominal va avea cea mai proaspãtã legitimitate. Domnul Bãsescu este cu o legitimitate de acum patru ani de zile, a putut sã impunã o majoritate extrem de precarã în 2004, nu mai poate sã repete.

Ulciorul nu merge de douã ori la apã ºi, din punctul meu de vedere, dacã PSD face scorul pe care ºtim cã putem sã-l facem, ºi cu o majoritate, cred cã dupã aceea marja de manevrã a preºedintelui este minimã.

Rep.: În aceeaºi ipotezã, dacã totuºi Traian Bãsescu nu vã nominalizeazã, aveþi de gând sã-l contracandidaþi la prezidenþiale în 2009?

Mircea Geoanã: Nu are legãturã una cu alta. Eu am spus un lucru în care cred foarte tare. Cred cã în România de astãzi, când este nevoie de o guvernare extrem de stabilã ºi de competentã, mi se pare firesc ca resursa principalã a unui partid, liderul acelui partid, sã-ºi propunã, în condiþiile decalãrii alegerilor, sã fie primul-ministru ºi sã formeze Guvernul.

Aºa se întâmplã în Europa democraticã ºi aceasta este intenþia mea pentru aceastã etapã din cariera mea politicã. Am spus foarte clar, doresc sã conduc un guvern al acestei þãri nu pentru fudulia de a ajunge prim-ministru, ci pentru cã cred cã, la vârsta mea ºi în condiþiile în care conduc cel mai mare partid din România, forþa politicã a partidului ºi experienþa mea pot fi mai utile, într-o perioadã, într-un loc în care se fac lucruri, în care se întâmplã lucruri, în care poþi sã schimbi lucrurile.

Am suficient de mult timp în viaþã ºi dacã mã va aduce soarta acolo ºi voi avea sprijin popular sã ajung ºi în funcþia supremã în stat. Este în mod evident o funcþie mai degrabã de reprezentare ºi pentru altã etapã.

Asta nu înseamnã cã la noi în partid nu va fi o competiþie internã deschisã pentru candidaþi de preºedinþi pentru 2009. Avem foarte mulþi oameni competenþi ºi cu mare notorietate, care pot sã aibã acest rol.

Deci nu e pe stilul “Geoanã îmbufnat se supãrã pe sat ºi dupã aia candideazã”. Eu sunt absolut convis cã vom câºtiga alegerile, vom da primul-ministru, PSD-ul va guverna, împreunã cu cineva, vom vedea, vom negocia o majoritate, dar nu vom negocia orice cu eventualul partener pentru o astfel de majoritate. Sunt lucruri esenþiale în care credem din punct de vedere program politic, din punct de vedere identitate social-democratã, pe care nu le vom negocia.

Rep.: Ce nu veþi negocia?

Mircea Geoanã: În primul rând dimensiunea socialã, problema legatã de pensii, de sprijin pentru sãnãtate ºi educaþie, pentru categoriile defavorizate. Poþi sã investeºti 6% din PIB în multe feluri, pentru educaþie de exemplu. Poþi sã investeºti 6% din PIB doar pentru ºcolile din cartierele rezidenþiale sau poþi sã investeºti 6% din PIB pentru cartierele de la þarã, ºcolile de la þarã sau din cartierele mãrginaºe. Sunt chestiuni fundamentale de social-democraþie pe care noi le credem. Existã întotdeauna loc de compromis în viaþã ºi în politicã, dar dincolo de miezul crezului tãu politic care este netranzacþionabil ºi este nenegociabil.

Rep.: ªefia Guvernului este negociabilã? Aþi accepta ca PSD sã intre la guvernare, în cazul unei alianþe, cu premier de la alt partid ?

Mircea Geoanã: Suntem o echipã în acest partid ºi în clipa în care ne-am hotãrât cu toþii ºi sper ca ºi Congresul sã valideze, cã formula naturalã ºi formula bunã ºi pentru þarã este ca liderul unui partid sã fie ºi prim ministru, pentru a putea sã aducã acolo ºi forþa politicã pe care o reprezintã.

Rep.: Vorbim de ipoteza în care PSD face alianþã cu alt partid la guvernare…

Mircea Geoanã: În mod cert PSD-ul va fi principalul partid, din orice fel de majoritate. PSD nu poate accepta ºi nu va accepta niciodatã sã fie vioara a doua într-un guvern. Lãsãm la o parte numele persoanelor.

Partidul care face scorul cel mai bun face o majoritare cu cine considerã cã este util pentru respectivul partid ºi va da primul-ministru. Este regula fundamentalã. Dupã, negociem: cine este viceprim-ministru, câte ministere merg acolo sau dincolo, dar poziþia de întâietate a partidului care câºtigã nu este negociabilã, pentru cã aºa este în democraþie.

Cum sã dea primul-ministru cineva care este pe locul doi sau trei? Este o chestiune nefireascã ºi baza de partid nu va accepta ºi nu va înþelege niciodatã, pentru cã întotdeauna am fost numãrul unu, suntem numãrul unu ºi vom rãmâne numãrul unu în România. Este absolut contra naturii sã spui principalei forþe politice din România sã stea piua a doua într-o guvernare doar pentru cã cineva are fantezii.

Rep.: Luaþi în calcul varianta unei alternanþe, sã spunem doi ani premierul unui partid, doi ani premier de la alt partid, partide care formeazã alianþa de guvernare ?

Mircea Geoanã: Depinde de scor, pentru cã sunt mai multe modele. Deci existã un model german în care s-a aliat SPD cu CDU ºi a rãmas doamna Merkel cancelar patru ani de zile. Mi-e greu sã cred cã putem sã ajungem la aranjamente atât de precise ºi sofisticate cu doi ani ºi doi ani. Pãrerea mea este cã regula cea mai simplã ºi corectã ºi cuºerã este: cine câºtigã dã primul-ministru, al doilea, partidul junior în coaliþie, negociazã cât mai bine poate altã poziþie în guvernul respectiv.

Rep.: Conform acestui scenariu, acestei reguli, dacã PDL obþine un mandat de parlamentar mai mult va desemna premierul...

Mircea Geoanã: Depine ºi cine dã majoritatea. Orice alt partid are cele douã condiþii cumulative, nu numai PSD. Dacã o condiþie lipseºte, nu poate sã dea premierul, poate sã câºtige alegerile. ªi PSD a câºtigat alegerile din 2004 ºi ne-am trezit în opoziþie. Deci nevoia de a crea o majoritate este obligatorie, este un lucru elementar. ªi dacã câºtigã PD ºi nu are majoritate, ce face, cum guverneazã?

Pentru PSD lucrurile sunt extrem de clare: intrãm în alegeri ca sã câºtigãm ºi facem Guvernul ca principal partid al viitoarei coaliþii. Dacã va fi nevoie de coaliþie, poate reuºim sã facem ca în 2004, cu sprijin din Parlament. Cred cã ºi guvernarea monocolorã este în continuare cea mai eficace pentru România.

Rep.: Aveþi de gând sã condiþionaþi în vreun fel, la Congres, candidatura dumneavoastrã, sã cereþi sprijinul necondiþionat al partidului?

Mircea Geoanã: În ce sens?

Rep.: PSD câºtigã alegerile sau face o coaliþie cu alt partid, renunþã la postul de prim ministru...

Mircea Geoanã: Congresul nostru reprezintã o necesitate statutarã. Candidatul de prim-ministru, respectiv de preºedinte, se aprobã de cãtre un congres al partidului. Punct. Aici lucrurile sunt extrem de clare: e o desemnare din partea partidului, pentru liderul partidului, sã conducã viitorul guvern în condiþiile în care câºtigãm alegerile ºi avem acea majoritate.

Dar sub ce termeni accept aceastã nominalizare din partea partidului, asta e altã discuþie. Vom avea o discuþie legatã de modul în care eu ºi echipa cu care voi fi însoþit vom vedea modul de guvernare, bazatã pe profesionalism, pe eficacitate, pe moralitate.

Sunt chestiuni pe care am sã le cer în mod specific partidului, pentru cã el nu-mi dã doar un mandat de prim-ministru, ci ºi asupra modului în care vreau sã guvernãm. Eu nu cer doar nominalizarea lui Geoanã ca prim-ministru, eu cer acolo acordarea unei încrederi ºi a unui sprijin pentru un mod de a guverna România, pe baza unui program politic, ºi ãsta va fi ºi el aprobat, deci el devine pentru noi în clipa aprobãrii un angajament solemn faþã de þarã. Nu sunt doar promisiuni într-o broºuricã roºie cu care facem propagandã. Dacã existã un contract între liderul partidului ºi partidul pe care-l conduce, e un contract de încredere, un contract de sprijin ºi este un contract pentru o guvernare care sã fie impecabilã.

Aceasta este partea de sprijin pe care îl cer partiduluui, nu doar o simplã nominalizare care pânã la urmã începe sã fie o cutumã la noi în partid.

Rep.: Când aþi fost ales preºedinte al PSD, v-aþi asumat ca mandat intrarea PSD la guvernare. Vã depuneþi mandatul în eventualitatea în care PSD câºtigã, dar nu reuºeºte sã intre la guvernare? Mandatul dumneavoastrã este, cu alte cuvinte, în funcþie de câºtigarea alegerilor sau în funcþie de intrarea în guvern?

Mircea Geoanã: Un pic din amândouã, pentru cã în mod cert, în condiþiile în care câºtigi alegerile, poþi sã spui cã, din punct de vedere al performanþei electorale, þi-ai fãcut datoria faþã de partid. Evident, scopul este sã ajungem ºi la guvernare ºi cred cã, în condiþiile în care câºtigãm alegerile, va fi extrem de greu sã refuzi PSD. Spre deosebire de 2004, PSD este într-o situaþie în care nu mai este izolat pe scena politicã. Este o poziþie, tactic vorbind, mult mai bunã decât în urmã cu patru ani. De aceea pentru noi câºtigarea alegerilor reprezintã în proporþie foarte mare o garanþie a accesului la guvernare.

Eu am un respect faþã de contractul de care vorbeam ºi am spus cã vreau sã câºtig alegerile cu PSD, este o condiþie importantã ºi vreau sã facem împreunã guvernarea.

În mod cert, în condiþiile în care nu ajungem la guvernare, eu va trebui sã mã duc cãtre membrii de partid ºi sã le spun extrem de clar cã am încercat, am câºtigat alegerile, dar nu reuºim sã guvernãm, din motive care cred cã nu se vor întâmpla.

În aceste condiþii, un om de onoare ºi un om care este educat în culturã democraticã, cum este cazul meu, mã voi duce cãtre partid ºi voi spune: “Voi trebuie sã decideþi dacã Geoanã meritã sã conducã partidul în continuare sau nu”. ªi este o chestiune de bun simþ ºi de decenþã, care tebuie sã devinã ºi regulã în România. Partidul va decide dacã Geoanã meritã sã conducã în continuare sau nu, dacã ºi-a îndeplinit mandatul sau nu faþã de interesele partidului ºi faþã de efortul pe care l-am depus.

Rep.: Cât de avansate sunt discuþiile pentru arhitectura noului Guvern? Câte ministere aþi conturat ºi dacã aveþi numãrul lor, câte sunt la PSD câte sunt la PC?

Mircea Geoanã: Nu avem încã un numãr de ministere stabilit. Cu cei de la PC sunt doar douã lucruri care sunt convenite, dacã evident vom fi doar noi cu dânºii la guvernare: sã existe un post de vicepremier din partea lor, ca ºi zona de IMM, în care ei au o anumitã sensibilitate ºi o anumitã specializare pe care noi o recunoaºtem.

Din punct de vedere al structurii guvernamentale, suntem destul de avansaþi cu gândirea noastrã. Pot sã vã spun cã experimentul Ministerului Economiei ºi Finanþelor, din punctul meu de vedere nu este unul reuºit, România nu are capacitatea administrativã ºi cultura birocraticã, în sensul bun, ºi de aceea cred cã se impune un Minister al Finanþelor puternic, poate ºi cu o zonã mult mai strânsã în zona bugetului, sã reprezinte un Minister al Finanþelor la modul clasic ºi un Minister al Industriilor, Energiei, Resurselor. Ne mai gândim puþin la titulaturã.

În mod obligatoriu, vom crea un post de ministru pentru Europa care, în funcþie de arhitectura pe care o vom stabili, va aparþine fie de ministerul de Externe, fie va lucra direct sub primul-ministru. În mod cert, va trebui sã existe o voce care sã se ocupe de problematica europeanã în mod distinct în viitorul cabinet.

Eu sunt de asemenea cineva care crede aproape cu fanatism în faptul cã sportul reprezintã nu doar un element de mândrie când fluturã steagul la olimpiadã, ci cred cã este o parte de investiþie în educaþia ºi sãnãtatea unei naþiuni. De aceea mã gândesc foarte serios sã avem fie o agenþie cu rang ministerial, fie un Minister al Sportului în care sã putem sã dirijãm resursele pentru infrastructura sportivã ºi pentru introducerea activitãþilor sportive printre elementele de civilizaþie de bazã la fiecare comunitate din România.

Cred cã ºi turismul trebuie sã aibã un rol mai proeminent, e pãcat ca România, o þarã atât de diversã ºi de frumoasã, sã aducã unu la sutã din PIB în turism, în timp ce vecinii noºtri aduc 5-6% din PIB. Chiar dacã nu va fi vorba de ministere, sunt douã elemente de accent pe care noi vrem sã le punem.

Poate înfiinþãm, dupã modelul francez, un comisar, care sã lupte împotriva sãrãciei extreme ºi a excluziunii, întrucât avem în continuare sãrãcia extremã în proporþii de neacceptat ºi avem în continuare segmente de populaþie, ºi de populaþie rroma, care sunt excluse din fluxul de civilizaþie ºi de ºanse de integrare în societate. Nu trebuie neapãrat un minister, dar în mod cert va trebui sã existe un lider politic care care sã lucreze cu primul-ministru, cu Ministerul Muncii, cu Ministerul Educaþiei, ca sã putem sã avem o strategie coerentã pe zona de luptã împotriva sãrãciei extreme ºi excluziunii sociale.

Aºa cum sunt absolut convins cã se impune, într-o poziþie pe care nu am decis-o încã, sã avem ceea ce am numit un þar al transparenþei în guvern, un þar al transparenþei în guvern care sã aibã suficient de multã putere Nu trebuie un minister mare, nu cred în ministere mamut, cred în structuri suple de guvern, dar trebuie cineva care sã poatã într-adevãr sã vegheze executarea corectã, transparentã ºi la timp a bugetelor ministerelor.

De asemenea, cred cã trebuie transformat AVAS într-o agenþie naþionalã pentru patrimoniul statului, în care sã nu ne mai gândim doar la privatizare, ci mai degrabã la gestionarea coerentã ºi eficace a activelor statului, ºi dacã este nevoie sã putem sã furnizãm un management profesionist la societãþi ºi regii naþionale, care sunt zone extrem de politizate, în care eficacitatea execuþiei bugetare este încã mediocrã.

Nu cred cã liberalii au dreptate, presupunând cã statul este un prost administrator. Eu cred cã statul atunci când politizeazã activitãþile economice este un prost administrator. Statul poate sã fie, ca ºi în Franþa ca ºi în Germania ca ºi în Italia, un foarte bun gestionar de active, acolo unde sunt domenii strategice unde sunt domenii importante.

Cred cã va trebui sã regândim modul de reglementare a pieþelor în România, e clar cã ANRE, ANRC, Consiliul Concurenþei trebuie întãrite, pentru cã pânã la urmã ºi statul are rol de reglementare ºi de arbitru ºi de asigurare a unui teren de joc uniform, pentru evitarea poziþiilor de monopol sau a poziþiei dominante pe piaþã.

Sunt lucruri dintr-o altã generaþie de problematici, sunt lucruri care apar într-o Românie care avanseazã în complexitatea societãþii ºi complexitatea jocului economic, inclusiv al integrãrii europene. Cred cã viitorul guvern va trebui sã reprezinte ºi sensibilitãþile ideologice ale unei guvernãri social-democrate, dar ºi cele practice ale unei noi etape de dezvoltare a þãrii.

Rep.: Va fi un vicepremier ºi de la PSD sau doar de la PC ?

Mircea Geoanã: Vom vedea, în funcþie de majoritatea care se va crea. Dar cred cã, în mod normal, dacã existã un viceprim-ministru de la un partid junior, trebuie sã fie ºi un viceprim-ministru de la partidul senior, adicã de la PSD.

Rep.: Care sã se ocupe de marile proiecte ?

Mircea Geoanã: Care sã se ocupe cu ceea ce vom decide cã trebuie sã facã.

Rep: Are Adrian Nãstase un loc în Cabinetul Geoanã?

Mircea Geoanã: Loc are oricând, din punct de vedere al competenþelor.Mi-a fost ºef ºi ne-a fost prim-ministru timp de trei ani de zile ºi Adrian Nãstase a fost un prim-ministru redutabil. Ambiþia mea este sã fiu un prim-ministru chiar ºi mai bun decât Adrian Nãstase. Am spus-o, ºi este un fel de pariu-hârjoanã între mine ºi Adrian. Dar a fost un prim-ministru extraodinar de competent, de harnic.

Eu nu ºtiu cum guverneazã cei de dreapta, dar am senzaþia cã ajung pe la 11 dimineaþa la serviciu, sau pe la 9 sau 10 fac duºul ºi pe la 7 seara se duc la primul cocktail. Pe vremea noastrã, se muncea de la 7.30 dimineaþa pânã la 10 seara ºi nu aveam week-end-uri.

Din punct de vedere al competenþelor executive, Adrian Nãstase este printre cei mai buni oameni din România.

Dar ºi în viaþã consumi o experienþã, ºi acum el are în mod clar o altã ambiþie, vrea sã meargã mai departe. A încercat o datã ºi nu a reuºit pentru prezidenþiale. Ambiþia lui afiºatã, pe care i-o respectãm, este aceea de a merge încã o datã într-o confruntare pentru funcþia supremã în stat ºi cred cã este ºi locul unei generaþii cu o jumãtate de turã mai tânãrã acum, cum ºi în spatele lui Geoanã, vor fi în guvern, secretarii noºtri de stat, cei care sunt cu o jumãtate de generaþie mai tineri decât Geoanã.

Pentru cã este vorba aici ºi de gestionarea resurselor umane din partid, ºi de o ºtafetã mai normalã între generaþii. ªi la noi, de multe ori, au fost goluri mari între generaþii ºi atunci ºi în succesiunea fireascã în politicã, în viaþã, în succesiunea funcþiilor, liderilor, naturalã pânã la urmã, se creeazã uneori sincope ºi tensiuni. Eu cred foarte mult cã fiecare generaþie are obligaþia sã îºi creascã generaþia care urmeazã.

Voi veghea ca tinerii noºtri din PSD sau profesioniºtii cu care o sã lucrãm sã primeascã din partea noastrã toatã îngrijirea, sã creascã în condiþii corecte, sã îi punem la adãpost de tentaþii. Existã tentaþii când ajungi la putere. Banul este ochiul dracului. Sunt grupuri de interese oriunde în lume ºi România nu face excepþie. De aceea, trebuie sã îi convingi pe cei care sunt mai tineri cã a veni în politicã nu este o manierã de a te îmbogãþi, ci este o manierã de a face un lucru bun. Dupã ce ieºi din politicã, poþi sã faci destul de mulþi bani, dacã banii te interesezã, prin experienþa ºi relaþiile pe care þi le-ai construit. Aºa funcþioneaã Occidentul ºi de aceea sunt societãþile mai transparente ºi reciclarea resurselor umane în societate este mai bunã.

La noi, unul care nu mai este ministru sau nu mai este prim-ministru nu mai este nimeni. În alte pãrþi, cineva care a avut o funcþie importantã într-un stat, este respectat ºi folosit. Este într-un Consiliul de Administraþie, i se dã încrederea pentru o mare Universitate, este încurajat sã scrie memorii. ªi aceastea sunt importante.

Rep: Va fi Congresul un semnal ºi în ceea ce priveºte componenþa eventualului Guvern? Actualii comunicatori pe domenii de specialitate vor fi potenþiali miniºtri?

Mircea Geoanã: Va fi, evident, o distribuþie de roluri la acest Congres, dar în mod cert noi suntem obligaþi de structura actualei campanii sã facem perechile de comunicatori ºi de competitori politici, pe principalele domenii. ªi aici, evident, liderii partidului sunt în cele mai bune poziþii, pentru a putea sã se lupte în aceastã campanie cu contracandidaþii lor.

Domnul Dragnea, în mod cert, se va lupta, electoral vorbind, cu domnul Blaga ºi cu domnul Cristian David. Va fi Ilie Sârbu la Agriculturã sau Dan Nica la Infrastructuri sau Miron Mitrea pe proiectele acestea mai mari.

Deci, într-un fel, este o nevoie a campaniei ºi, evident, în aceastã campanie, liderii partidului vor putea sã demonstreze în faþa partidului ºi a opiniei publice cã meritã un eventual post în viitorul Guvern. Dar cred cã acesta este echilibrul corect în aceastã etapã, sã putem desemna principalii noºtri comunicatori ºi lideri politici, care au ºi avantajul experienþei politice, dar ºi al profesionalismului pe domeniile respective, sã intre în bãtaie cu concurenþii respectivi.

Vor fi perechi, de câte trei, probabil. Va fi o bãtãlie în trei între candidaþii de prim-miniºtri ºi bãtãlii în format de trei pe marile domenii, care evident sunt ministerele cheie dintr-o anumitã guvernare. ªi este o ºansã foarte bunã pentru validarea lor. Bineînþeles în anumite zone ºi noi aºteptãm o anumitã confirmare, în aceastã campanie, cu privire la anumite nume. În anumite zone sunt soluþii aproape evidente, în alte zone îi lãsãm încã sã concureze, sã vedem impresia artisticã.

Rep.: Existã în acest moment în partid un curent care vizeazã propulsarea lui Adrian Nãstase ca ºi candidat la prezidenþiale?

Mircea Geoanã: Curent în partid nu aº putea sã spun, dar cred cã, în momentul în care electoratul voteazã cu cineva, se creeazã o relaþie oarecum afectivã între acel votant ºi respectivul politician. Faptul cã Adrian Nãstase a avut în 2004 patru milioane ºi ceva de voturi, creeazã în memoria colectivã a partidului ºi a votanþilor noºtri o anumitã relaþie cu Adrian Nãstase. Aºa cum faptul cã domnul Ion Iliescu a fost votat de trei ori preºedintele României a creat în mod cert o relaþie de fidelitate ºi de apropiere cu domnul Iliescu, din punctul de vedere al bazei partidului. Este o chestie naturalã, aºa cum votanþii þãrãniºti, câþi au mai rãmas din ei, probabil cã au rãmas afectiv legaþi de domnul Constantinescu, chiar dacã acesta s-a retras oarecum din viaþa politicã activã.

Deci, din acest punct de vedere, Adrian Nãstase are în mod cert un anumit tip de susþinere în baza partidului ºi în baza electoratului nostru, care vine dintr-un exerciþiu care pânã la urmã s-a exercitat o datã.

Bineînþeles cã 2004 nu reprezintã 2009, lucrurile pot sã evolueze, dar în mod cert faptul cã a fost o datã candidatul nostru este un plus pentru Adrian Nãstase, în eventuala competiþie cu alþi colegi de partid care ºi ei pot sã îºi exprime sau sã aibã o astfel de speranþã. Pânã la urmã, va fi tot un Congres al partidului care va decide candidatul nostru, undeva la începutul anului viitor, ºi acolo vom vedea.

Rep.: Cum staþi cu mutatul în noua casã?

Mircea Geoanã: De abia aºtept sã mã mut, vã spun ºi eu. Deci eu am un contract, ca sã o lãmurim o datã, pentru cã ºi mie îmi stã…

Rep.: S-a creat un orizont de aºteptare pe acest subiect…

Mircea Geoanã: Nu cred, cred cã este mai degrabã un orizont de luptã politicã, nu cred cã stã lumea sã moarã de grija lui Geoanã.

Rep. : Va fi un subiect în campania electoralã…

Mircea Geoanã: Eu am un contract valabil pentru un apartament într-un bloc ºi probabil cã va trebui sã îl ºi arãtãm, ca sã fie lumea liniºtitã pe acest subiect. L-am contractat în 2005 ºi al cãrui termen de dare în folosinþã trebuia sã fie august 2008. Din motive care nu þin de mine ºi nici mãcar de constructor, cu niºte aprobãri de construcþii, el este oarecum decalat.

ªi acum sunt douã variante pe care le am în faþã: în contractul respectiv se prevede ºi o clauzã în condiþiile în care se întârzie darea în folosinþã, prin care constructorul se obligã fie sã suporte o parte din chiria pe care o ai, ca daune interese pentru client, fie, la limitã, sã suporte chiria pentru o altã chestiune, intermediarã.

Vã spun cã am o discuþie destul de importantã ºi acasã, cu familia, ce facem în condiþiile în care august a trecut, va fi gata probabil abia în martie anul viitor, poate fi vãzutã construcþia, a crescut, va fi gata, deci nu e o himerã.

Am luat ºi credit ipotecar de la bancã, deci finanþarea este fãcutã. Întrebarea pe care o am ºi mi-o pun ºi eu în familie este dacã ne mutãm într-o chestiune intermediarã ºi apoi, peste încã câteva luni, în casa noastrã.

Vreau sã stau în casa mea. Am stat suficient de mult izmanã pe cãlãtor, ºi în strãinãtate, ºi peste tot. Vreau sã mã aºez la casa mea, ºi sã îmi vãd de treabã, nu numai din punct de vedere electoral. Deci aceasta este o întrebare la care va trebui sã am rãspuns în urmãtoarele câteva sãptãmâni. Oricum, ne îndreptãm spre constructor, care a ieºit din grafic ºi va trebui sã îºi achite obligaþiile faþã de noi ºi sã rezolvãm aceastã problmeã. Problema, din punctul meu de vedere, este rezolvatã: casa existã, ne mutãm acolo. Întrebarea este dacã o facem acum sau din doi timpi.

Rep.: De la RAAPPS aveþi termen limitã pentru evacuarea imobilului închiriat?

Mircea Geoanã: Nu, pentru cã în contractul încheiat cu RAAPPS este un contract valabil, fãcut în 2004. Eu nu mai stau în casa în care stãteam când eram ministru de Externe. Este o altã casã, ei percep acum o chirie foarte mare, din motivele pe care dânºii le cunosc, dar contractul meu este foarte clar, “pânã la rezolvarea situaþiei locative”. Aºa scrie, negru pe alb, în contractul meu cu dânºii.

Eu vreau sã mã duc în casa mea pentru cã, unu, casa ta e casa ta ºi doi, nici nouã nu ne convine sã fim arãtaþi cu degetul, mai ales în condiþiile în care nu am nimic sã îmi reproºez, în toatã viaþa mea am muncit corect, am stat cu alte griji pe cap decât aceea de a contracta o locuinþã. O facem, e gata, sper sã vã invit la inaugurare.

Rep.: Funcþia de premier, pentru dumneavoastrã, reprezintã o treaptã pentru ºefia statului?

Mircea Geoanã: Posibil, posibil. Eu cred cã experienþa de prim-ministru, cel puþin din ceea ce ºtiu de la colegul meu Adrian Nãstase, care este cazul proxim în partid, dar ºi din experienþa altor politicieni din Vest, este cã experienþa de prim-ministru este indispensabilã pentru a putea, dupã aceea, sã aspiri la funcþia de preºedinte al unei þãri.

Eu sunt absolut convins cã românii nu vor renunþa la alegerea directã a preºedintelui lor. Este un lucru care este împãmântenit, este al nostru, ºi nu cred cã niciun cetãþean român ar renunþa uºor. Chiar dacã modelul de republicã parlamentarã este mai rãspândit în Occident, cred cã, din punct de vedere istoric ºi cultural, românii vor dori, vor þine sã îºi aleagã preºedintele în continuare.

Deci va fi întotdeauna o legitimitate naþionalã importanã în persoana preºedintelui.

Cum foloseºti aceastã legitimitate este o altã chestiune. Eu cred cã pentru a ajunge preºedintele României, o experienþã de ºef de Guvern este necesarã ºi utilã. Nu este obligatorie, ca dovadã actualul preºedinte sau Ion Iliescu. Dar cred cã eºti mai echipat ºi mai pregãtit sã ºi înþelegi modul în care Guvernul se loveºte de dificultãþi ºi sã poþi sã fi un partener real al Guvernului. Eu cred cã preºedintele trebuie sã fie un partener al Guvernului, nu un oponent al Guevrnului, iar în clipa în care ai mâncat ºi pâinea de prim-minstru, cred cã poþi fi un preºedinte mai bun ºi mai echilibat dacã vei fi trãit experienþa precedentã.

(Interviu realizat de Florin Ciolac, florin.ciolac@mediafax.ro, Liviu Dãdãcuº, liviu.dadacus@mediafax.ro)