09.03.2019

Discurs susținut de președintele PSD, Liviu Dragnea, la Conferința Extraordinară de alegeri a Organizației Județene Ialomița

PSD

O să mă gândesc ce spun astăzi, pentru că îmi așteaptă presa și „prietenii” mei toate cuvintele! În primul rând, la mulți ani din suflet tuturor doamnelor și domnișoarelor din această sală, tuturor femeilor din România. Din suflet, vă urez la mulți ani! La mulți ani, Irina! Ești femeia pe care o iubesc și vreau să îi spun acest lucru și de aici. Marian Pavel, la mulți ani, 44 de ani, și la mulți ani tuturor bărbaților care înțeleg că de-abia așteaptă să se termine conferința ca să meargă să-l felicite pe Marian!

Silvian, te-am ascultat, în primul rând te-am revăzut cu drag și te-am ascultat cu foarte mare atenție, aducându-mi aminte de toată prietenia noastră veche de ani de zile, tot ceea ce am vorbit de-a lungul anilor. Nu mi-am dorit niciodată, dar se pare că viața te-a obligat ca în anumite privințe să-mi dai dreptate când eu spuneam anumite lucruri și tu spuneai că așa ceva nu ar fi posibil. Da, Silvian, și tu, și eu, și mulți alți colegi, și, în general, PSD am fost făcuți ținte pentru a fi mânjiți, pentru a fi demonizați, pentru a fi ciumați. De ce? Pentru că potențialul nostru de creștere pentru ei este inimaginabil. Ei nu și-au putut imagina că în decembrie 2016 acest partid căruia îi fusese condamnat președintele în aprilie 2016 pentru marea „corupție” de la referendum a reușit să câștige alegerile locale și alegerile parlamentare cu un scor foarte mare, cel mai mare scor istoric luat de un partid în România. Atunci și-au dat seama că potențialul nostru este uriaș și exact de a doua zi după alegeri au început acest program nenorocit – într-adevăr, Codrin –, monstruos de demonizare a unui partid. Nu au ce să pună în loc din punct de vedere economic, social, pentru că au avut la dispoziție toți anii în care au guvernat de la Revoluție încoace. Ce au pus? Tăieri de salarii, impozitări de pensii, austeritate și descreștere economică. Până când noi să preluăm guvernarea în ianuarie 2017, în România putem spune că, practic, a funcționat omerta, legea tăcerii. Foarte puțini oameni – aici îi cuprind pe acei jurnaliști din România – au avut mereu curajul să spună adevărul, cu toate riscurile la care s-au expus, cu șefi de trusturi de presă băgați în pușcărie pentru ca trusturile lor de presă să se facă preș la noua Securitate. În rest, să nu se vorbească despre adevărurile economice, despre austeritate, despre locul nostru real în Europa, despre ceea ce ar merita românii cu adevărat, despre protocoalele secrete din justiție, despre pervertirea actului politic, despre măsluiri de alegeri în sufragerii, despre sărăcia în care erau ținuți românii ca să nu scoată capul, ca să nu vorbească și ca să nu creadă că au dreptul să trăiască mai bine.

A funcționat legea tăcerii, dar PSD a început să vorbească, pentru că primul pas real către eliberare este curajul de a vorbi, de a spune lucrurile adevărate, de a spune lucrurile în care crezi. Da, i-am remarcat și eu pe cei care erau peste drum. Am văzut pe un panou, „Vrem justiție, nu corupție”. Da, și eu vreau, și noi vrem. Nu mai vrem să funcționeze în continuare acest sistem care a corupt justiția și care încearcă să o corupă în continuare, ca să spunem lucrurilor pe nume. În condițiile în care un serviciu secret, și anume SRI, are protocoale secrete cu Înalta Curte de Casație și Justiție, cu Direcția Națională Anticorupție, cu Parchetul General, în condițiile în care ofițeri de la SRI stăteau pe culoarele acestor instituții, se mai putea avea încredere în actul de justiție în România? Adică 60% și ceva dintre români sunt nebuni când spun în toate sondajele – cele reale – că după ce au observat în ultima perioadă toate informațiile care au ieșit la iveală, abuzuri nemaiîntâlnite, abuzuri nemaipomenite, dosare măsluite, dosare făcute prin fraudă, prin presiune și prin șantaj, protocoale secrete, spun că da, și lor li se poate întâmpla să fie luați și condamnați fără să fie vinovați. 63%! În această situație au adus România din punct de vedere al percepției românului față de actul de justiție. Cine? Cei care sunt de dimineață până seara în gură cu statul de drept. În mintea lor, statul de drept este statul de „drepți”, adică statul pe care ei îl controlează, ei să hotărască cine să meargă la pușcărie, cine să scape. Ei au hotărât ca Silvian Ciupercă să fie murdărit. De ce? Era bun, administrator bun, un om integru, un om extraordinar, bine pregătit, un om care-și iubește aproapele și, foarte important, își iubește comunitatea. Și ca el sunt mulți, au fost mulți. Cei care au făcut aceste lucruri trebuie să plătească, indiferent cine îi susține, de aici sau de afară. Întrebarea care se pune este dacă toți ne regăsim – pentru că l-am avut – curajul necesar să spunem aceste lucruri și să ne batem pentru ele sau vrem să rămânem în continuare sclavi în propria țară?

Ni s-a spus mereu „Nu se poate să măriți salariile, nu aveți voie să măriți salariile, nu aveți voie să măriți pensiile, pentru că o să crească deficitul, nu aveți voie să măriți salariul minim, pentru că destabilizați economia”. Mai ieșea și Iohannis, un om care face enorm de mult rău acestei țări și care mai vrea să facă rău încă cinci ani de zile, și spunea că nu se poate, pe de o parte, să micșorezi taxele și impozitele și, pe de altă parte, să crești salariile și pensiile. Ba se poate. În mintea lui, economia e aritmetică simplă. Nu e! S-a dovedit că acest model al nostru, acest program de guvernare, a făcut ca România în anul 2017 să aibă cea mai mare creștere economică din Uniunea Europeană. A venit din cer? Nu! N-a fost un program de guvernare făcut pe genunchi, ca o listă de lozinci, de dorințe. A fost lucrat, s-a lucrat foarte bine, s-a lucrat temeinic la acest program de guvernare și își arată roadele în fiecare an: sute de mii de noi locuri de muncă create în România, creșterea Produsului Intern Brut, adică bogăția acestei țări, a crescut cu un sfert în doi ani. N-a mai fost nicăieri o asemenea creștere în istorie. Veniturile bugetare au crescut cu o treime. De aceea avem bani, într-adevăr, și pentru dezvoltarea locală – adu-ți aminte, Silvian, anii în care mergeam amândoi și cerșeam la diversele guverne care erau la București să ne mai dea voie să punem și noi câteva miliarde de lei vechi pe județe ca să poată să ajungă banii la primari și să nu-și închidă primăriile. Suntem astăzi în situația în care în Ialomița adunate – Programul de Dezvoltare Locală, CNI și alte investiții – ajung la un miliard de lei noi, adică 10 mii de miliarde de lei vechi și tot nu e suficient. Tot nu e suficient, oameni buni! Mai avem mult de investit și mult de muncit. De ce? Pentru că zeci de ani de zile această țară a fost ținută în noroi, în sărăcie și în subdezvoltare. Numai în Ialomița azi, când am venit, am văzut câte mai trebuie să fie făcute. Sper ca domnul Cuc, noul ministru al Transporturilor – dacă mă vede în direct sau dacă citește – să țină cont de faptul că acest pod trebuie să fie realizat. De prea mulți ani românii din toată țara stau la coadă la acea barieră și la acea cale ferată. Sunt studii făcute, îl rog foarte mult să înțeleagă acest lucru. În rest, cu banii de dezvoltare locală și cu celelalte investiții în spitale, în școli, în ulițe, în drumuri, în trotuare, în apă, în canalizare, ele curg, dar deblocați accesul în acest județ cu acel pod și luați-o ca prioritate. O rog și pe doamna prim-ministru să țină cont de acest lucru.

Andrei, sunt un pro-european convins și un pro-american mult mai convins. Sunt foarte atent la cuvinte. Dar noi am vrut să intrăm în Uniunea Europeană pentru o viață mai bună, pentru mai multă libertate, nu pentru a ne întoarce la frică și teroare. Am vrut să intrăm în Uniunea Europeană pentru a avea acces la dezvoltare și pentru a avea un minim respect. Nu cerem mai mult respect decât dăm noi, decât oferim noi. Ne-am purtat și ne purtăm frumos în continuare. Cerem doar dreptul de a fi ascultați, de a pune pe masă niște argumente. Nu se poate ca tot ceea ce spunem noi, tot ceea ce facem noi să fie criticat, lovit, blocat, iar ceea ce spun ceilalți, o listă întreagă de minciuni, să fie luat de bun fără o minimă verificare. Este mult ceea ce cerem? Este mult că ne dorim și noi micul nostru colț de lume, al nostru? Nu vreau să fac acum calcule economice, nu e cazul în această conferință, dar în acel taler de 17 miliarde de euro se adaugă mult mai multe lucruri și e bine că se adaugă. E bine că companiile străine câștigă miliarde în România. Au venit, vin și să vină în continuare, îi primim cu brațele deschise, dar vrem și noi, ca în alte țări, să plătească impozitele aici.

Să vorbim despre agricultură și despre alimentație. Ani de zile, agricultura a fost Cenușăreasă, „Să nu o dezvoltăm, să nu investim”. Haideți să ne aducem aminte – nu neapărat cei tineri, dar cei care suntem mai în vârstă – anii 1997-98. Mai țineți minte filmele cu porcii de la ComTim care rodeau zăbrelele de foame? Atunci ni se spunea că în nicio societate unde e piață deschisă și economie de piață nu se concep subvenții în agricultură. Cu totul întâmplător, în câteva luni de zile peste graniță a apărut un complex de porci mult mai mare. 1500000 de locuri de muncă au fost desființate într-un an, când s-au închis fabrici după fabrici, uzine după uzine. Este naționalism nebun dorința de a începe reindustrializarea României? Noi n-avem dreptul nici la patriotism, adică n-avem dreptul nici măcar să ne iubim țara, fiind parteneri în Europa? Vreau să vă spun ceva, stimați colegi, din fericire sau din păcate, habar n-am, am colindat mult în această lume, am vorbit cu mulți cetățeni străini și oficiali străini, pe primul loc pentru toți este țara lor, pentru că așa este firesc. Niciun șef de stat sau de guvern nu face acțiuni care să fie în defavoarea țării pe care o conduce sau pe care o slujește. Sigur, punem toți umărul la construcția acestei Europe. Eu nu cred că se poate discuta de o Europă cu două viteze, ca și cum ar fi două Europe, este una sau nu! Cum nici în România nu putem spune că-s două Românii. Sunt două feluri de a aborda guvernarea, sunt două feluri de a aborda relația dintre oameni, dacă vrem s-o dezvoltăm sau nu.

Vorbim despre alegerile europarlamentare. Sigur, românii vor avea de ales candidații noștri – lista cred că o s-o finalizăm în maxim două săptămâni, chiar și mai devreme – care vor trebui să îndeplinească niște criterii destul de serioase. În primul rând, să fie patrioți în fiecare celulă a corpului și inimii lor. Este prima condiție. A doua condiție: să știe să vorbească, să-și dorească să vorbească, să aibă curaj să vorbească și să-și apere interesul național al țării pe care o reprezintă acolo, pentru că așa fac toți. Doar nouă ni se spune că e bine ca europarlamentarii români să meargă acolo și să înjure România. În rest nu există așa ceva! Al treilea criteriu: să știe cel puțin o limbă străină. Al patrulea criteriu: să înțeleagă ce se întâmplă în instituțiile europene și să facă orice pentru ca fondurile europene care vin în România să fie și mai mari. Al cincilea criteriu: să învețe să fie respectați, să învețe să comunice, să vorbească cu partenerii noștri și din familia social-democrat europeană, și din celelalte familii politice, pentru ca dosare importante – economice, sociale – care pot afecta pozitiv România să fie susținute și finalizate. Pe de altă parte, o să avem o listă cu niște oameni care, cel puțin de doi ani de zile, nu fac decât să arunce în România ură, venin, otravă, noroi, pietre și să ne înjure pe noi. Mai nou, am văzut că se pun pe afișe cu un procuror. Deci, este cea mai clară dovadă de politizare a justiției pe care cineva și-a asumat-o, respectiv Partidul Național Liberal, condus – încă, am înțeles! – de domnul Orban, până nu îi ia partidul Rareș Bogdan. Așa se aude la București! De asemenea, mai e o alianță cu unii, minus-plus, cu unul care a fost prim-ministru în această țară și care a făcut tot ce i-a stat în putință, dar tot ce i-a stat în putință, ca subvențiile din agricultură să ajungă aproape cu un an întârziere. De ce? Avea cumva vreun interes? Era vreo țară străină interesată ca agricultura din România să nu meargă? A avut el vreo legătură cu vreun serviciu secret străin? Nu știu și nu cred, dar poate răspunde. Mare grijă ce răspunde, că informațiile atât de repede au început să circule acum, că niciodată nu știi de unde primești un răspuns. Sunt oameni din aceste partide care îmi spuneau și am citit zilele trecute că unul dintre obiectivele lor este să desființeze proprietatea. Dincolo de nonsensul acestei dorințe asumate, poate ne aducem aminte că sunt mulți români care au murit pentru proprietate, pentru bucata lor de pământ și care își muncesc pământul, care-și construiesc o casă, care își cumpără o mașină, adică au și ei acolo averea lor mică sau mare, dar au proprietatea lor. Ce vor acești oameni? Să desființeze proprietatea, adică să fim otova, eventual niște sclavi, angajați ai cui? Comuniștii mai aveau această idee, „Mai ușor cu proprietatea, lasă și casa, lasă și terenul, ai ceva în folosință, dar mai ușor cu proprietatea”. Poate să meargă în Coreea de Nord, acolo bănuiesc că poate să facă o carieră politică.

De asemenea, românii au de ales între noi și ceilalți, care au votat împotriva acestei țări la Bruxelles și vor să voteze în continuare și vor să denigreze în continuare. De ce? Pentru că ei nu se vor bate pentru această țară, ci pentru stăpânii lor, așa cum primesc ordine.

Mă apropii de final și vreau să spun doar câteva cuvinte despre buget. Klaus Iohannis arată încă o dată că nu-i pasă absolut deloc de binele românilor, nu îi pasă absolut deloc că prin faptul că întârzie adoptarea și publicarea bugetului și promulgarea bugetului întârzie investiții pe care le așteaptă fiecare comunitate din România, investiții mici și mari. Vorbește acest domn, că așa pare, „domn”, de albirea unor dosare. Păi chiar nu-i este rușine cu atâta minciună? Cine i-a albit lui cele peste 40 de dosare făcute în legătură cu casele furate de la stat? Nu cumva prietenul lui care lucrează în Parchetul General? Ei vorbesc despre aceste lucruri? Soția lui când a fost la Parchet? A fost sau n-a fost? Nu cumva a fost noaptea, ca hoții? Adică de ce trebuie să fie o justiție selectivă? S-au învățat toți acești oameni în ultima perioadă că noi doar muncim și încasăm și au fost, așa, liberi, au zburdat liberi pe câmpii. Dragii mei, de-abia ne-am apucat să vorbim. Le doresc succes și, încă o dată, să îi țină cureaua, că de-abia urmează!

Dragii mei colegi de la Ialomița, îi urez succes lui Marian Pavel. Vreau să vă spun că am venit cu drag în această organizație. Am fost foarte curios să văd atmosfera din organizație și nu numai. Sunt absolut convins că veți avea un rezultat la fel de bun sau mai bun, o evoluție foarte bună, uniți în jurul lui Marian Pavel. Vreau să apreciez dovada de înțelepciune de ieri, prin care într-o manieră civilizată, înțeleaptă s-au tranșat lucrurile, pentru că, dincolo de o funcție efemeră, cel mai important lucru este unitatea acestui partid și concentrarea energiilor pentru dezvoltarea acestei comunități. Marian, îți doresc succes, ține aproape și de cei care au candidat împotriva ta, ia aminte și de la Silvian Ciupercă și dacă vreodată ca președinte o să primești același nivel de aplauze, o să înțelegi că într-o săptămână-două trebuie să pleci!

Vă mulțumesc mult, Doamne-ajută! Mâine vă doresc tuturor nașilor să-i primiți pe fini acasă de Lăsata Secului, iar finii să meargă la nași cu plocon și mai puține cauciucuri arse! Doamne-ajută!

Urmărește-ne pe Facebook YouTube Twitter

Acest site foloseşte cookie-uri. Prin continuarea navigării, eşti de acord cu modul de utilizare a acestor informații. Partidul Social Democrat respectă și aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679. Înainte de a continua navigarea te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de confidențialitate, prelucrare și protecția datelor cu caracter personal. ÎNCHIDE