03.04.2017

Discurs susținut de Liviu Dragnea, președintele PSD, la ceremonia de aniversare a 151 de ani de la înființarea Academiei Române

PSD

Domnule președinte al Academiei, Alteța Voastră, Preafericirea Voastră, Înalt Preasfinția Voastră, domnule președinte al Senatului, domnule președinte Iliescu, domnilor miniștri, stimați membri ai Academiei, onorată asistență, aș vrea să încep spunând că sunt unul dintre oamenii politici care își dorește o implicare mai mare și plină de substanță și de pragmatism a Academiei Române în viața socială și economică a acestei țări, în sensul călăuzirii decidenților politici din România în chestiunile majore ale acestei țări. Eu am aceste volume și vă mulțumesc și pentru faptul că astăzi mi-ați dat această sinteză executivă și mă uit des la această laborioasă lucrare publicată anul trecut cu privire la strategia de dezvoltare a României pentru următorii 20 de ani. În opinia mea, este un document, chiar dacă este o lucrare grea, pe care trebuie să îl aibă fiecare politician român, fiecare decident din statul român, fiecare parlamentar și, bineînțeles, chiar și președintele României. Eu îl am pus deoparte, dar nu este suficient. În 2003-2004, domnul președinte Iliescu a coordonat, a patronat elaborarea unui document asemănător, Strategia de Dezvoltare Durabilă a României pentru următorii 25 de ani. După alegerile din 2004, acel document n-a mai fost găsit folositor și util pentru România. Au mai trecut 13 ani, 13 ani în care România ar fi putut să avanseze, să se dezvolte în cadrul unui plan strategic, cu o viziune, cu o coerență, în care fiecare decident din statul român să știe că în fiecare an se pune o cărămidă, o piatră la temelia dezvoltării durabile a acestei țări, practic, la viitorul României. Acum ați reușit să faceți această lucrare. Îmi doresc și voi face tot ce îmi stă în putință ca această strategie, această lucrare să nu mai fie neluată în seamă și să fie, practic, temelia dezvoltării acestei țări.

Unde ar fi fost România dacă după Revoluție încoace am fi avut un plan strategic? Nu cred că ne mai plângeam astăzi că n-avem autostrăzi, nu cred că ne mai plângeam astăzi de problemele din sănătate, din educație, nu cred că mai erau atâtea dezbateri în țară în ultimii ani cu privire la resursele noastre naturale, la resursele culturale, nu cred că mai era atâta tensiune în țară, nu cred că mai aveam astăzi sute de sate în care când ieși din curte trebuie să intri în noroi până la genunchi. Sigur, poate pentru unii pare pitoresc să meargă să viziteze satul românesc și să vadă cât de pitoresc este acolo! Sunt oameni care merg, vizitează, fac poze și pleacă. Milioane de români trăiesc tot în acele condiții.

De fiecare dată când consult această lucrare îmi atrage atenția emblema Academiei Române și textul „150 de ani în serviciul națiunii române”. Este impresionant. Sper că nu greșesc și, dacă greșesc, să-mi fie iertată greșeala, cred că în afară de Armata Română și de Biserica Ortodoxă Română, nu există nicio altă instituție care să aibă o istorie atât de lungă de serviciu neîntrerupt în slujba națiunii. Deasupra tuturor este Casa Regală. De altfel, nu cred că este deloc întâmplător că nașterea Academiei Române a avut loc în momentul în care a apărut nevoia de regularizare a limbii române. În 1867 s-a aprobat statutul Societății Literare Române, care menționează scopul „de a lucra la înaintarea literelor și a științelor între români”, adică într-un moment de maturizare a conștiinței și ființei noastre naționale. Astăzi celebrăm 150 de ani de la ședința inaugurală a Societății Academice Române și de la înființarea Bibliotecii Academiei Române, așadar, în opinia mea, ziua de astăzi nu ar trebui privită doar ca o celebrare a instituției Academiei Române, ci și ca o celebrare a conștiinței noastre naționale.

Am spus de la început că mă număr printre oamenii politici care își doresc o participare mai activă a dumneavoastră la procesul decizional în statul român. Nu știu exact câți sunt ceilalți, dar cred că o să îi vedem în perioada următoare. Vă reamintesc și vă mulțumesc pentru acest lucru că tot aici, în această aulă, acum patru ani, am organizat sub patronajul dumneavoastră prima dezbatere privind regionalizarea administrativă a României, un proiect care, din motive politice obscure, a fost stopat în acel moment, dar care este în continuare un obiectiv pe care-l consider necesar pentru buna dezvoltare a acestei țări și pe care mi-aș dori să-l văd realizat.

Am făcut de curând un nou apel la Academia Română, într-un context nou care reclamă același gen de consens politic și național la care m-am referit și în contextul regionalizării și la care v-ați referit și dumneavoastră mai devreme. Astăzi, imperativul nu mai este doar unul de ordin intern, cum era în cazul regionalizării, ci și extern, respectiv schimbările majore care se preconizează în ceea ce privește organizarea și funcționarea Uniunii Europene. Din punctul meu de vedere, suntem în fața unui moment istoric foarte important care poate defini atât viitorul României și al Europei cel puțin pentru următoarea jumătate de secol. Așadar, cred că este nevoie de realizarea unui consens național nu numai la nivelul clasei politice, nu este suficient, ci în toate forurile decizionale ale statului. Avem nevoie nu doar de un obiectiv comun, e limpede că ne dorim cu toții o Uniune Europeană a solidarității în care toate statele membre, deci și România, să se bucure de un statut egal. Avem însă nevoie de o strategie comună, la care v-ați referit, care să ne arate calea de urmat în promovarea și susținerea interesului nostru național în contextul modificărilor preconizate în Uniunea Europeană și nu numai. Evident că tot contextul european este mult mai complex. Avem, pe de o parte, o relație tensionată cu Federația Rusă și prezența României la granița „de est a vestului”, așa cum dumneavoastră ați spus în această lucrare, ați folosit această sintagmă, s-a spus în viziunea politico-strategică în lucrarea dumneavoastră, promovarea interesului național în cadrul Uniunii Europene trebuie să meargă în același timp mână în mână cu o creștere a rolului României în NATO și cu o consolidare a Parteneriatului Strategic cu Statele Unite. În fața acestor provocări trebuie să fim capabili să purtăm un dialog între noi, în primul rând ca români, dincolo de orice partizanat politic sau de altă natură. Iată de ce consider că Academia Română trebuie să aibă principalul rol în realizarea acestui consens.

Academia Română este o formă de întruchipare a spiritualității naționale și am convingerea că la masa Academiei Române se pot așeza și pot discuta toți liderii politici și toți decidenții acestui stat. Considerentele menționate în studiu Academiei Române în strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani pot găsi premizele unui dialog constructiv între decidenții din statul român. De pildă, se vorbește acolo despre asumarea unei agenții europene la București, o idee care se regăsește în volumul 3. Brexitul ne oferă o oportunitate în această privință, iar Guvernul României a adoptat deja un memorandum privind candidatura țării noastre pentru găzduirea la București a sediului Agenției Europene a Medicamentului, care în prezent este la Londra. Este un obiectiv pe care fiecare om politic, fiecare diplomat, fiecare decident român trebuie să îl aibă în mapa pe care și-o ia cu el în avionul de Bruxelles. Este doar un exemplu în care românii pot și ar trebui să spună același lucru și să vorbească pe aceeași voce pentru România.

Ne putem propune, de asemenea, așa cum propune Academia Română în această lucrare, să dezvoltăm o relație specială cu Polonia, în calitate de lideri ai Uniunii Europene la frontiera estică. Tot în volumul 3 se regăsește această propunere. Este, din nou, o direcție pe care o putem analiza pentru următorii ani, astfel încât vocea României să capete o greutate mai mare în negocierile ce se vor purta în cadrul Uniunii.

Nu în ultimul rând, așa cum prevedeți tot în volumul 3, poate ar trebui să legăm Balcanii de Marea Neagră pentru a defini o regiune cu același interese strategice, economice și de securitate.

Am expus aici doar câteva repere enunțate deja de Academia Română care pot deveni direcții strategice asumate de întreaga clasă politică, de întreaga națiune, în cadrul unui dialog consensual care poate fi construit sub arbitrajul Academiei Române. Nu voi mai insista acum pe acest subiect, dar în calitate de președinte al Camerei Deputaților îmi exprim susținerea totală pentru un astfel de proiect consensual, în vederea definirii viziunii geostrategice a României, în contextul schimbărilor ce se anunță la nivel european.

Așadar, stimate domnule președinte Ionel Vlad, stimați membri ai Academiei Române, puteți considera că v-am adresat acum în mod oficial propunerea de a genera împreună, Academia Română, sunt convins că și domnul președinte Tăriceanu, și Parlamentul României, o dezbatere la care să participe membrii Academiei, membrii Guvernului, membrii Parlamentului, toate instituțiile care pot avea un rol în promovarea interesului național în noul context european.

Vă mulțumesc!

Urmărește-ne pe Facebook YouTube Twitter

Acest site foloseşte cookie-uri. Prin continuarea navigării, eşti de acord cu modul de utilizare a acestor informații.ÎNCHIDE